Istoric

Comuna Dobroesti - Ilfov se afla in marginea de rasarit a orasului Bucuresti, inconjurata pe trei laturi (Nord, Apus si Sud) de o bucla larga a raului Colentina.

Nu sunt cunoscute date legate de inceputurile asezarii, dar exista o prima mentiune despre acest sat intr-un hrisov al Domnitorului Radu Stefan Basarab la data de 29 mai 1608, fiind citat in cartea "Istoricul a 40 de biserici din Romania" vol II, de Pr. Marin Dumitrescu. La origini, populatia a fost in marea ei majoritate de origine bulgara, pastrand inca unele datini specifice, dar care, odata cu reintinerirea comunei, par a fi tot mai putin folosite si cunoscute. Ca apartenenta religioasa sunt, aproape in totalitate, de credinta crestin ortodoxa.

Pe raza comunei nu exista cladire mai veche decat actuala biserica. Aceasta a fost zidita din initiativa primului ei slujitor, Pr. Gheorghe Iordan Varban si tarnosita la data de 3 Decembrie 1861, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Biserica nu are pisanie de piatra care sa aminteasca de acest moment, dar dupa una din restaurarile ulterioare a fost redata pisania scrisa in ulei pe tencuiala, in care se face mentiunea anului zidirii, respectiv anul 1861.

Constructia bisericii a fost realizata din caramida, in forma de corabie, initial fiind inzestrata cu doua turle de lemn invelite cu sindrila iar in 1875 a fost invelita cu tabla si s-a renuntat la una dintre turle, forma pe care o are si in prezent. Ctitorii acestei biserici sunt obstea anonima. In anii 1897, 1903 si 1928-1932 s-au efectuat restaurari sub pastorirea preotilor C. Hristescu, Marin Dumitrescu si Corneliu Popescu. Pictorul Constantin Vasilescu picteaza in cursul anului 1932 biserica in ulei in stil neobizantin, iar in 1950 acelasi pictor o va restaura ca urmare a degradarii datorate cutremurului din 1940, a fumului si a igrasiei instalate intre timp. In anul 1936 este introdusa in biserica lumina electrica.

Biserica nu este monument istoric si nu prezinta importanta arhitectonica sau artistica.

Pe raza comunei nu exista cladire mai veche decat actuala biserica. Aceasta a fost zidita din initiativa primului ei slujitor, Pr. Gheorghe Iordan Varban si tarnosita la data de 3 Decembrie 1861, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Biserica nu are pisanie de piatra care sa aminteasca de acest moment, dar dupa una din restaurarile ulterioare a fost redata pisania scrisa in ulei pe tencuiala, in care se face mentiunea anului zidirii, respectiv anul 1861. Constructia bisericii a fost realizata din caramida, in forma de corabie, initial fiind inzestrata cu doua turle de lemn invelite cu sindrila iar in 1875 a fost invelita cu tabla si s-a renuntat la una dintre turle, forma pe care o are si in prezent. Ctitorii acestei biserici sunt obstea anonima. In anii 1897, 1903 si 1928-1932 s-au efectuat restaurari sub pastorirea preotilor C. Hristescu, Marin Dumitrescu si Corneliu Popescu. Pictorul Constantin Vasilescu picteaza in cursul anului 1932 biserica in ulei in stil neobizantin, iar in 1950 acelasi pictor o va restaura ca urmare a degradarii datorate cutremurului din 1940, a fumului si a igrasiei instalate intre timp. In anul 1936 este introdusa in biserica lumina electrica.

Biserica nu este monument istoric si nu prezinta importanta arhitectonica sau artistica.

Intre anii 1936 - 1995 preot in aceasta biserica a fost Dumitru Rosculet. Din anul 1994 parohia este pastorita de preotul paroh Pr. Maximilian State, care, din anul 1999 este ajutat in slujire de Pr. Coslujitor Daniel Frujina. Din anul 2009 acestora li se alatura si Pr. Coslujitor Lucian Dinu.

Biserica a fost restaurata la interior si exterior in anul 1998, fiind resfintita de Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist in ziua de 16 mai 1999.

Din anul 2004 a fost data in folosinta o casa parohiala-duplex care deserveste familiile a doi dintre preotii parohiei. Casa parohiala este racordata la reteaua electrica, de gaze, apa curenta si canalizare.